În spatele dorinței de a-l „salva” pe cel dependent se ascunde un cocktail de trăiri și sentimente dureroase: frica de a pierde, rușinea, vinovăția și neputința. Codependentul nu controlează de fapt pe nimeni; încearcă doar să-și domolească propria panică. Se agață de ideea că dacă va face destul, dacă va vorbi destul de convingător, dacă va ierta iar și iar, atunci dependentul se va opri. Dar această credință e o capcană. Pentru că nu poți controla consumul celuilalt.




