Purtăm răni care nu se văd. Din ele nu curge sânge. Nu le îmbrăcăm în ghips. Nu au nevoie de copci. Dar dor mai tare și mai mult decât rănile trupești. Un suflet vătămat poartă o durere adâncă, nevindecată, tăcută, care ne influențează întreaga viață.